Sustenabilitate
Apă gestionată prin măsurare, nu prin estimare: cum se leagă irigațiile proiectate de noi de cinci ținte ONU și de ce eficiența începe cu măsurarea.
Apa se pierde acolo unde nu este măsurată
Agricultura preia 72% din apa dulce prelevată la nivel mondial din râuri, lacuri și acvifere (FAO, 2023). În Turcia, din aproximativ 57 de miliarde m³ de apă utilizate anual, 44 de miliarde m³ merg la irigații; apa disponibilă pe cap de locuitor a scăzut la 1.346 m³ în 2020, iar DSİ, Direcția Generală a Lucrărilor Hidraulice de Stat, include Turcia printre țările aflate sub presiune hidrică. În aceste condiții, proiectarea irigațiilor nu mai este doar o chestiune de producție, ci una de gestionare a resurselor: despre eficiența utilizării apei nu se poate vorbi fără a ști câtă apă ajunge pe teren, unde merge și cât din ea folosește cultura.
Cum se măsoară ținta 6.4
Ținta 6.4, ținta privind eficiența utilizării apei din Obiectivele ONU de Dezvoltare Durabilă, are doi indicatori, iar FAO este agenția custode pentru amândoi. Indicatorul 6.4.1 urmărește eficiența utilizării apei ca valoare adăugată pe metru cub de apă utilizată (USD/m³). Indicatorul 6.4.2 măsoară stresul hidric ca raport între apa dulce prelevată și resursele regenerabile de apă dulce, după deducerea necesarului de debit ecologic. În clasificarea ONU, sub 25% înseamnă lipsa stresului, 25–50% stres scăzut, 50–75% mediu, 75–100% ridicat și peste 100% critic; orice valoare peste 25% este considerată tot mai problematică.
Unde se află Turcia
Potrivit datelor FAO din baza globală de date ODD a ONU, Turcia prelevează 47,9% din resursele sale regenerabile de apă dulce (2022–2023), față de 17,6% la nivel mondial (2023). Apa prelevată pentru agricultură reprezintă 41,6 puncte procentuale din valoarea Turciei, ceea ce plasează Turcia la limita superioară a clasei de stres scăzut, imediat sub pragul de stres mediu. Eficiența utilizării apei în agricultură este de 0,17 USD/m³ în Turcia și de 0,69 USD/m³ la nivel mondial (2023). Diferența reflectă structura culturilor și prețurile, nu doar practica de irigare, dar arată cât spațiu există pentru ca agricultura să producă mai multă valoare din aceeași apă.
Eficiența irigării nu înseamnă, în sine, economie de apă
Analiza FAO a dovezilor privind tehnologia de irigare (Perry și Steduto, 2017) arată că beneficiul trecerii la irigarea modernă poate părea spectaculos la nivel de fermă, dar, contabilizat corect la nivel de bazin, consumul total de apă al irigațiilor tinde să crească, nu să scadă. Motivul este diferența dintre prelevare și consum: o parte din apa aplicată pe teren este consumată prin evaporare și transpirație, iar o parte revine în acvifere și râuri ca debit de retur. Afirmațiile despre economii procentuale privesc de obicei doar apa aplicată pe teren și lasă deoparte aceste debite de retur. Economiile reale pot fi arătate doar printr-o contabilitate completă a apei, care include consumul, debitele de retur și variația stocurilor. De aceea AGIMEX nu promite economii procentuale de apă: măsoară apa aplicată și organizează datele de măsurare astfel încât această distincție să poată fi făcută.
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU
Activitatea AGIMEX este legată direct de ținte specifice din cinci dintre cele șaptesprezece Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU. Mai jos, fiecare țintă este prezentată printr-un rezumat al formulării oficiale, urmat de practica inginerească ce îi corespunde.
Ținta 6.4 · Apă curată și igienă
Ținta: creșterea substanțială a eficienței utilizării apei în toate sectoarele și abordarea deficitului de apă. Practica: proiectarea irigației pornește de la bugetul de apă al terenului. Măsurarea debitului și a presiunii pe zone și verificarea uniformității aplicării la punerea în funcțiune sunt incluse în scopul proiectului; punctele de măsurare sunt poziționate din start în schema hidraulică, nu adăugate ulterior. Cantitatea de apă aplicată este măsurată, nu estimată.
Ținta 2.4 · Zero foame
Ținta: sisteme sustenabile de producție alimentară și practici agricole reziliente. Practica: irigația este dimensionată după necesarul real al culturii. Scopul este susținerea producției prin livrarea apei și a nutrienților la momentul și în locul potrivit, nu prin mai multe inputuri.
Ținta 12.2 · Consum și producție responsabile
Ținta: gestionarea sustenabilă și utilizarea eficientă a resurselor naturale. Practica: fertirigarea este separată pe zone; apa și nutrienții se aplică pe baza măsurătorilor și a stadiului de dezvoltare al culturii, nu după un calendar fix.
Ținta 13.1 · Acțiune asupra climei
Ținta: consolidarea rezilienței și a capacității de adaptare la riscurile legate de climă. Practica: scenariile de secetă și deficit de apă sunt tratate ca date de intrare în proiectare; capacitatea sursei este verificată pentru perioada de consum maxim, iar fiecare structură este dimensionată cu datele climatice ale propriului amplasament.
Ținta 9.4 · Industrie, inovație și infrastructură
Ținta: modernizarea infrastructurii cu o eficiență sporită a utilizării resurselor. Practica: infrastructura nouă de irigații este construită pentru a fi măsurabilă, iar la sistemele existente se adaugă mai întâi puncte de măsurare, astfel încât modul real de funcționare să fie stabilit înainte de orice modificare.
Date care pot fi raportate
Atunci când o companie aflată sub incidența Standardelor europene de raportare privind durabilitatea (ESRS) identifică apa drept subiect semnificativ, ESRS E3 îi cere să raporteze consumul de apă, inclusiv în zonele cu stres hidric ridicat, și să precizeze dacă cifrele provin din măsurători directe sau din estimări și modele. Un sistem de irigații măsurat produce aceste date; unul nemăsurat produce doar estimări.
Ce explică această pagină
Corespondența de mai sus arată cu ce ținte se leagă abordarea de proiectare AGIMEX, iar cifrele publice de pe această pagină descriu țări și lumea, nu proiecte AGIMEX. Nu este o certificare, un angajament sau o declarație despre apa economisită într-un proiect: câtă apă economisește un proiect se poate spune doar pe baza datelor de măsurare ale acelui proiect. Sustenabilitatea nu este un angajament, ci un rezultat al măsurării.
Surse
- ONU — Obiectivele de Dezvoltare Durabilă și țintele lor ↗
- FAO. 2026. Portalul de date al indicatorilor ODD: 6.4.2 Nivelul stresului hidric. Accesat la 24 septembrie 2026. Licență: CC-BY-4.0 ↗
- FAO. 2026. Portalul de date al indicatorilor ODD: 6.4.1 Evoluția eficienței utilizării apei. Accesat la 24 septembrie 2026. Licență: CC-BY-4.0 ↗
- Divizia de Statistică a ONU — Metadatele indicatorului 6.4.2 (clase de stres) ↗
- FAO. 2026. Baza globală de date ODD a ONU: seriile ER_H2O_STRESS și ER_H2O_WUEYST (versiunea 2026.Q2; valori pentru Turcia și la nivel mondial). Accesat la 24 septembrie 2026. Licență: CC-BY-4.0 ↗
- © FAO. AQUASTAT — Utilizarea apei: prelevare și consum ↗
- Perry, C.; Steduto, P. — Does improved irrigation technology save water? A review of the evidence (FAO, 2017) ↗
- DSİ — Resurse de sol și apă (în limba turcă) ↗
- EFRAG — Standardele europene de raportare privind durabilitatea (ESRS) ↗
Despre pictogramele Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU
Pictogramele ODD de pe această pagină sunt pictogramele oficiale publicate de Organizația Națiunilor Unite, folosite nemodificat și doar în scop ilustrativ. Pictogramele în limba română provin de pe site-ul ONU Moldova. Conținutul acestei pagini nu a fost aprobat de Organizația Națiunilor Unite și nu reflectă opiniile Organizației Națiunilor Unite, ale oficialilor săi sau ale statelor membre. Utilizarea pictogramelor nu implică aprobarea de către Organizația Națiunilor Unite a AGIMEX, a produselor sau a serviciilor sale.