Câți litri de apă pe zi necesită un pom fructifer?

Necesarul zilnic se calculează pentru fiecare livadă din coeficientul de cultură al speciei, evapotranspirația zonei, vârsta pomului și mărimea coroanei (ETc = Kc × ETo). În livada tânără necesarul este mic și crește pe măsură ce coroana se dezvoltă; AGIMEX pregătește programul de irigare al livezii dumneavoastră pe baza acestui calcul.

Câte linii de picurare se montează pe un rând de pomi?

Decide procentul de umectare: trebuie umectat cel puțin 35% din volumul zonei rădăcinilor fiecărui pom (FAO). Pe solurile mijlocii și grele și în plantațiile dese, o singură linie pe rând poate asigura acest procent; pe solurile ușoare și pietroase, la distanțe mari de plantare și la coroane largi se folosește o a doua linie sau un inel în jurul fiecărui pom.

Cum se instalează irigarea prin picurare într-o livadă tânără?

Capul de control și conductele principale se dimensionează pentru rodirea deplină, iar distribuția apei la nivel de pom crește odată cu pomul. Metodele folosite includ deschiderea ulterioară a picurătorilor închiși, adăugarea de picurători pe pom, mutarea liniei spre exterior odată cu coroana, inelul în jurul pomului și adăugarea ulterioară a celei de-a doua linii.

Ce linie de picurare se folosește în livadă?

Pentru utilizare multianuală se folosesc linii de picurare cu perete gros. Pe pante și pe rânduri lungi, picurătorii cu presiune compensată asigură apă egală pentru fiecare pom; la montajul subteran se preferă picurătorii care împiedică pătrunderea rădăcinilor.

Câtă apă economisește irigarea prin picurare în livadă?

Economia provine din reducerea scurgerilor, a infiltrării în adâncime și a evaporării și depinde de programarea udărilor. Potrivit ghidului de irigare a citricelor al Institutului Alata din Turcia, necesarul anual de apă de irigare este de 600–750 mm la irigarea de suprafață și de 300–400 mm la irigarea prin picurare; eficiența aplicării apei prin picurare este de 90–95%.

Există sprijin public pentru irigarea prin picurare în livezi?

Programele de sprijin se deschid periodic, iar domeniul de aplicare și condițiile lor se pot schimba în fiecare perioadă. Investițiile în irigații eficiente pot beneficia, cât timp apelurile sunt deschise, de fonduri naționale sau europene de dezvoltare rurală și de credite cu dobândă subvenționată. Aceste informații au caracter orientativ; prevalează anunțurile oficiale ale autorităților competente.

Ghid

Cum se proiectează irigarea prin picurare într-o livadă?

Irigarea prin picurare în livadă distribuie apa și îngrășămintele în zona rădăcinilor fiecărui pom, în cantitatea cerută de fiecare fază de vegetație. Sistemul se proiectează în funcție de specie, sol, vârsta pomilor, distanța de plantare, relief și sursa de apă: numărul de linii de picurare pe rând, distanța și debitul picurătorilor, grosimea peretelui și programul de fertirigare se stabilesc pe baza acestor date.

Să planificăm împreună proiectul de irigare prin picurare pentru livada dumneavoastră

Pomul crește, iar sistemul crește odată cu el: un sistem proiectat corect irigă fiecare pom cu aceeași precizie de la plantare până la rodirea deplină.

Ce aduce irigarea prin picurare într-o livadă

Apa direct în zona rădăcinilorIrigarea prin picurare aduce apa în zona rădăcinilor active ale pomului, în cantitatea potrivită și la intervale scurte; scurgerile de suprafață, percolarea în adâncime, sub zona rădăcinilor și evaporarea de pe suprafețele umede se reduc. Eficiența aplicării apei ajunge la 90–95%. Potrivit ghidului de irigare a citricelor al Institutului de Cercetări Horticole Alata din Turcia (TAGEM), necesarul anual de apă de irigare este de 600–750 mm la irigarea de suprafață și de 300–400 mm la irigarea prin picurare. Mărimea economiei depinde de programarea udărilor și de exploatare; programarea pe bază de măsurători păstrează acest câștig în fiecare sezon.
Fertirigare la momentul potrivitElementele nutritive se aplică odată cu apa de irigare, atunci când pomul are nevoie de ele, direct în zona activă a rădăcinilor.
Controlul umidității între rânduriIrigarea prin picurare umectează doar zona rădăcinilor de-a lungul rândului de pomi; intervalele dintre rânduri și frunzișul rămân uscate. Umiditatea din livadă rămâne sub control, riscul de infecții fungice pe frunze și fructe scade, iar buruienile se dezvoltă doar pe rând. Utilajele pentru tratamente, tăieri și recoltare pot intra în livadă în orice condiții, iar programul de irigare continuă și în zilele de tratamente.
Presiune scăzută, energie redusăIrigarea prin picurare funcționează la presiune de lucru scăzută, ceea ce reduce energia de pompare și costurile de exploatare.
Aceeași cantitate de apă pentru fiecare pom: proiectare, echipament și execuție împreunăIrigarea uniformă se construiește în trei pași. Echipamentul: picurătorii cu presiune compensată asigură același debit într-un interval larg de presiune, astfel încât pe pante, pe teren accidentat și pe rânduri lungi primul și ultimul pom de pe linie primesc aceeași apă. Proiectarea: lungimile liniilor, diametrele conductelor, sectoarele de irigare și diferența de presiune din fiecare sector se stabilesc prin calcul hidraulic, cu o țintă de uniformitate a distribuției apei de peste 90%. Execuția: vanele de aerisire se montează în punctele înalte ale liniilor, îmbinările se verifică la etanșeitate, iar la punerea în funcțiune se măsoară presiunea și debitul la începutul și la capătul fiecărui sector. Urmărirea diferenței de presiune pe filtre și spălarea regulată prin vanele de la capătul liniilor păstrează această uniformitate ani la rând.

O linie sau două? Decide suprafața umectată

Numărul de linii de picurare pe rând nu este stabilit doar de specie; măsura decisivă este volumul de sol umectat pe pom (procentul de umectare). FAO recomandă umectarea a cel puțin 35% din volumul zonei rădăcinilor fiecărui pom; la distanțe de 5 × 6 m sau 6 × 6 m aceasta înseamnă aproximativ 10–12 m² de suprafață umectată pe pom. Universitatea din California (UC ANR) recomandă umectarea a 40–60% din suprafața livezii.

Lățimea zonei umectate este dată de textura solului: raza medie de răspândire laterală a apei de la un picurător este de circa 0,30 m pe solurile ușoare, 0,65 m pe cele mijlocii și 1,20 m pe cele grele (FAO). Prin urmare, pe solurile mijlocii și grele și în plantațiile dese, o singură linie de picurare pe rând poate atinge procentul de umectare necesar; pe solurile ușoare și pietroase, la distanțe mari de plantare și la coroane largi, suprafața umectată se completează cu o a doua linie sau cu un inel în jurul fiecărui pom.

Cercetările confirmă acest principiu: într-un studiu pe măr din Chile, cu aceeași cantitate de apă, o linie pe rând a dat cea mai mare producție pe solul lutos-argilos, iar patru linii pe solul lutos-pietros. Într-o plantație superintensivă de măslin, o singură linie a dat rezultate suficiente. Într-un studiu pe citrice din Adana (Turcia), cu o singură linie rădăcinile s-au concentrat de partea liniei; două linii echilibrează distribuția rădăcinilor pe ambele părți ale rândului.

Variante de amplasare a liniilor de picurare în livadă (FAO, Pressurized Irrigation Techniques, capitolul 14)
Variantă	Cum se montează	Unde se potrivește cel mai bine
O linie de picurare pe rând	O linie de-a lungul rândului de pomi	Soluri mijlocii și grele, plantații dese, coroane înguste
Două linii de picurare pe rând	Câte o linie de fiecare parte a rândului de pomi	Soluri ușoare și pietroase, distanțe mari, coroane largi, nucifere
Inel în jurul pomului	O conductă scurtă care înconjoară fiecare pom sau un picurător cu mai multe ieșiri, alimentate dintr-o singură linie	Pomi plantați la distanțe mari, plantare neregulată, livezi tinere

Numărul și poziția liniilor se calculează în proiect pe baza analizei solului, a speciei și portaltoiului, a distanței de plantare și a procentului de umectare urmărit.

Alegerea liniilor de picurare și a picurătorilor

Linie de picurare cu perete grosÎn instalațiile multianuale, precum livezile și viile, liniile cu perete gros rezistă la solicitări exterioare și la presiunea din sistem; cu întreținere corectă funcționează constant mulți ani.
Picurător cu presiune compensatăAsigură apă egală pentru fiecare pom pe pante și pe rânduri lungi; pe teren plan și pe rânduri scurte, picurătorii Non-PC sunt o soluție economică.
Distanța și debitul picurătorilorSe stabilesc după textura solului: pe solurile ușoare picurătorii se amplasează mai des, astfel încât zona umectată să formeze o bandă continuă de-a lungul rândului.
Irigare prin picurare subteranăLinia de picurare se îngroapă; se folosesc picurători care împiedică pătrunderea rădăcinilor și aspirarea particulelor de sol la oprirea sistemului. Permite lucrările solului și circulația utilajelor și reduce la minimum suprafața umedă.
Linie suspendatăÎn livezile cu spalier, linia de picurare se agață de sârma de susținere; astfel este protejată de utilaje și animale, iar combaterea buruienilor pe rând devine mai ușoară.

De la plantare la rodirea deplină: sistemul crește odată cu pomul

În livada tânără zona rădăcinilor este mică; în primii ani apa se aplică aproape de trunchi, iar zona umectată se lărgește pe măsură ce coroana se dezvoltă. Capul de control și conductele principale se dimensionează de la început pentru necesarul de apă al rodirii depline; pe măsură ce livada crește, se extinde doar distribuția apei la nivel de pom. Metode folosite:

Deschiderea ulterioară a picurătorilor închișipicurătorii dintre pomi rămân închiși în primii ani și se deschid pe măsură ce coroana se dezvoltă.
Creșterea numărului de picurători pe pomse începe cu unul-doi picurători pe pom în livada tânără, iar pe măsură ce pomul crește se adaugă picurători montați pe linie (on-line). Pentru pomii nou plantați, FAO indică drept configurație de pornire doi picurători, câte unul de fiecare parte a trunchiului, la 35–40 cm de acesta.
Mutarea liniei spre exterior odată cu coroanaîn primii ani linia se montează aproape de trunchi și se mută spre proiecția coroanei pe măsură ce rădăcinile se extind; de aceea liniile se întind de-a lungul rândului cu o rezervă de lungime. Regulă folosită la citrice: distanța de la trunchi până la proiecția coroanei se împarte în trei, iar linia se amplasează între a doua și a treia parte, socotind de la trunchi (TAGEM Alata).
Inel în jurul pomuluiîn jurul balotului de rădăcini al pomului tânăr se montează un inel scurt de conductă sau un picurător cu mai multe ieșiri; diametrul inelului se mărește pe măsură ce pomul crește.
Adăugarea ulterioară a celei de-a doua liniiîn livezile proiectate pentru două linii, în primii ani se pornește cu o singură linie pe rând, iar a doua se adaugă după ce coroana și sistemul radicular s-au dezvoltat; conductele de distribuție și vanele se aleg de la început pentru două linii.
Linie temporară în primii ani, linie permanentă ulteriorîn primii doi-trei ani irigarea se face cu linii de picurare temporare cu perete subțire, înlocuite cu linii permanente cu perete gros după ce livada s-a format.
Microaspersiune pentru pomii tinerimai ales pe solurile ușoare, în primii ani se poate alege microaspersiunea pentru a umecta zona rădăcinilor pomilor tineri pe o suprafață mai largă.

Programarea udărilor: când și cât?

Necesarul de apă al pomului se calculează înmulțind evapotranspirația de referință a zonei (ETo) cu coeficientul de cultură al speciei (Kc): ETc = Kc × ETo. Kc se schimbă în funcție de faza de vegetație; în calcul se iau și vârsta pomilor și gradul de acoperire a solului de către coroană.

Momentul udării se stabilește mai precis cu aparate de măsurare a umidității solului, precum tensiometrele și sondele TDR. Controlerele folosesc aceste citiri pentru a porni sectoarele de irigare după program.

Irigarea deficitară controlată poate crește productivitatea apei la speciile potrivite, precum măslinul, sâmburoasele, semințoasele și vița de vie pentru vin, în anumite faze de vegetație și sub supravegherea unui specialist. În timpul înfloritului, al legării fructelor și al creșterii rapide a fructelor, necesarul de apă al pomului se acoperă integral; la speciile pretențioase la apă, precum nucul, se aplică irigarea completă.

Coeficienți de cultură (Kc) pentru câteva specii pomicole, FAO 56
Specie	Început de sezon	Mijloc de sezon	Sfârșit de sezon
Măr, cireș, păr (intervale neînierbate)	0,45–0,60	0,95	0,70–0,75
Piersic și alte sâmburoase	0,45–0,55	0,90	0,65
Migdal	0,40	0,90	0,65
Nuc	0,50	1,10	0,65
Măslin	0,65	0,70	0,70
Citrice (70% acoperire a coroanei)	0,70	0,65	0,70
Struguri de masă	0,30	0,85	0,45

În livezile cu intervalele dintre rânduri înierbate, valorile de mijloc de sezon cresc (1,20 la măr, cireș și păr). Valorile specifice zonei și soiului se calculează în proiect.

Fertirigarea: hrănire după faza de vegetație

Unitatea de fertirigare din capul de control aplică îngrășămintele la fiecare udare, în proporția potrivită fazei de vegetație: nevoile nutritive diferite ale creșterii lăstarilor și înfloritului, ale legării și creșterii fructelor și ale perioadei de după recoltare se regăsesc în program. Dozarea cu control al EC și pH asigură ajungerea echilibrată a nutrienților în zona rădăcinilor. Fertirigarea începe după ce sistemul a atins presiunea de lucru, iar la sfârșitul udării liniile se spală cu apă curată.

Combaterea înghețurilor

Principalele metode de combatere a înghețurilor târzii de primăvară sunt aspersiunea deasupra coroanei, aspersiunea (microaspersiunea) sub coroană, ventilatoarele antiîngheț și sistemele de încălzire (FAO, 2005). Sistemul de microaspersiune sub coroană poate fi folosit și pentru irigare. Când sistemul de protecție împotriva înghețului este planificat în același proiect cu irigarea prin picurare, sursa de apă, pomparea și filtrarea se dimensionează împreună; metoda se alege în funcție de amplasamentul livezii, tipul de îngheț și sursa de apă.

Etapele proiectului

Proiectare preliminară: se evaluează terenul, specia și soiul, distanța de plantare, analizele de sol și apă, sursa de apă și sursa de energie; se prezintă variantele de sistem și fezabilitatea tehnico-economică a investiției.
Proiectare de detaliu: se calculează necesarul de apă, procentul de umectare și parametrii hidraulici; amplasarea liniilor, sectoarele de irigare, diametrele conductelor, alegerea picurătorilor, capul de control și controlerele se definitivează împreună cu antemăsurătoarea.
Execuție: în limitele domeniului convenit se realizează aprovizionarea, montajul, testele de presiune și debit și punerea în funcțiune.
Exploatare și întreținere: se stabilește programul de irigare și fertirigare; se pregătește un calendar de întreținere pentru filtre, linii și picurători și se oferă sprijin pe tot parcursul sezonului.

Întrebări frecvente

Câți litri de apă pe zi necesită un pom fructifer?: Necesarul zilnic se calculează pentru fiecare livadă din coeficientul de cultură al speciei, evapotranspirația zonei, vârsta pomului și mărimea coroanei (ETc = Kc × ETo). În livada tânără necesarul este mic și crește pe măsură ce coroana se dezvoltă; AGIMEX pregătește programul de irigare al livezii dumneavoastră pe baza acestui calcul.
Câte linii de picurare se montează pe un rând de pomi?: Decide procentul de umectare: trebuie umectat cel puțin 35% din volumul zonei rădăcinilor fiecărui pom (FAO). Pe solurile mijlocii și grele și în plantațiile dese, o singură linie pe rând poate asigura acest procent; pe solurile ușoare și pietroase, la distanțe mari de plantare și la coroane largi se folosește o a doua linie sau un inel în jurul fiecărui pom.
Cum se instalează irigarea prin picurare într-o livadă tânără?: Capul de control și conductele principale se dimensionează pentru rodirea deplină, iar distribuția apei la nivel de pom crește odată cu pomul. Metodele folosite includ deschiderea ulterioară a picurătorilor închiși, adăugarea de picurători pe pom, mutarea liniei spre exterior odată cu coroana, inelul în jurul pomului și adăugarea ulterioară a celei de-a doua linii.
Ce linie de picurare se folosește în livadă?: Pentru utilizare multianuală se folosesc linii de picurare cu perete gros. Pe pante și pe rânduri lungi, picurătorii cu presiune compensată asigură apă egală pentru fiecare pom; la montajul subteran se preferă picurătorii care împiedică pătrunderea rădăcinilor.
Câtă apă economisește irigarea prin picurare în livadă?: Economia provine din reducerea scurgerilor, a infiltrării în adâncime și a evaporării și depinde de programarea udărilor. Potrivit ghidului de irigare a citricelor al Institutului Alata din Turcia, necesarul anual de apă de irigare este de 600–750 mm la irigarea de suprafață și de 300–400 mm la irigarea prin picurare; eficiența aplicării apei prin picurare este de 90–95%.
Cum se combat înghețurile în livadă?: Principalele metode sunt aspersiunea deasupra coroanei, microaspersiunea sub coroană, ventilatoarele antiîngheț și sistemele de încălzire. Metoda se alege în funcție de amplasamentul livezii, tipul de îngheț și sursa de apă; când sistemele cu aspersiune sunt planificate în același proiect cu irigarea prin picurare, sursa de apă, pomparea și filtrarea se dimensionează împreună.
Există sprijin public pentru irigarea prin picurare în livezi?: Programele de sprijin se deschid periodic, iar domeniul de aplicare și condițiile lor se pot schimba în fiecare perioadă. Investițiile în irigații eficiente pot beneficia, cât timp apelurile sunt deschise, de fonduri naționale sau europene de dezvoltare rurală și de credite cu dobândă subvenționată. Aceste informații au caracter orientativ; prevalează anunțurile oficiale ale autorităților competente.

Să planificăm împreună proiectul de irigare prin picurare pentru livada dumneavoastră

Surse

Pagini conexe

Proiectare irigații și irigare prin picurare la cheie

Proiectarea irigațiilor și proiecte de irigații la cheie — irigații de câmp, în livezi și în sere — cu bilanț de apă, proiectare hidraulică și selecția sistemelor; în domeniul convenit, AGIMEX asigură și furnizarea, fertirigarea, automatizarea, montajul, testarea și punerea în funcțiune.

De ce depinde costul unui sistem de irigare prin picurare?

Costul unui sistem de irigare prin picurare nu este un preț fix la hectar: se calculează pe componente, după cultură, sol, teren, sursa de apă și linia de picurare.